Capitolul 2

Zilele treceau si'mi era dor de el.Ma simteam ciudat,pofta de mancare disparuse,uneori mai aveam furnicaturi prin stomac.Nu prea imi placea!Pentru prima dat nu stiam ce sa fac.
Dar imi amintisem ca in acea zi a accidentului din mall,cand am cazut peste el,tinea albumul si un trandafil,pe care mi le oferise cu un zambet pe buze.
Acum era toamna.Urmaream in fiecare zi petalele ofilindu'se-ca inima mea-rand pe rand,intr-un dans pe care as fi vrut sa'l invat si eu.Ma durea sa le vad cum neputincioase,cad si mor ca si mine acum,doar ca moartea lor e mai usoara decat a mea,ele cad si cand ating pamantul se sting mandrea in toiul unei nopti tarzii de toamna.Dar,la mine e altfel,eu ma sting in dureri..dureri crunte,de nesuportat.Durerea e un lucru foarte ciudat,suntem atat de neputinciosi in  fata ei.E ca o fereastra care se deschide atunci cand vrea ea.Camera se raceste si nu putem decat sa tremuram.Dar de fiecare data se deschide mai putin,pana cand,intr'o zi,ne intrebam ce s'a ales de ea.
Gandurile mele;intotdeauna mai intunecoase,mai goale,mai simple;mi-au fost intrerupte de zgomotul prietenei mele ,Chrys..Nu prea am stiut ce a spus,pentru ca imediat ce o lacrima,cea mai ucigatoare otrava,a inceput sa curga,devenind siroaie de lacrimi.Chrys a venit si mi le-a sters,imbratisandu'ma,atingandu'mi sufletul,linistidu'ma.
-Totul va fi bine!
Dar nu eram sigura de vorbele ei.A nu fi sigur e,cred,unul din lucrurile pe care eu il intalnesc mereu in mintea mea,mereu.
Chrys m-a ridicat si a spus ceva ,nu am inteles,dar cred ca trebuia sa ies din casa si sa'l uit,sa'mi continui viata,trecusera 5 luni deja.Azi este 5 august,joi..Odata pentru totdeauna trebuia sa ingrop trecutul,sa ingrop acea amintire.Luasem ceva pe mine,nu stiu ce..dar m-am grabit.Am luat si trandafirul cu o singura petala ramasa.
Era o durere cumplita la contactul meu cu soarele,dar deja eram obisnuita.Traiam doar in durere.Acum eu si soarele eram 2 straini,2 necunoscuti.Parca soarele cand l-am cunoscut atunci cand aveam zambetul pe buze,era plecat..mort..lasand pe altcineva in locul lui,m-a lasat singura,m-a abandonat,la fel ca Justin..cu ii voi mai povesti toate durerile ,regretele..cui?
Ajunsesem in parc,cum am ajuns.Nu stiu.Eram in fata acelei banci.Ea ma intelegea ->si ea l-a pierdut.Porbabil ca si ea suferea,in tacere.Am asezat trandafirul pe acel loc,acum pustiu.Chrys m-a lasat singura,in tacere,stia mereu ce vroiam sa zic.Am inceput sa plang,lacrimile se transformau in cascade.Noroc ca'mi adusesem chiatara cu mine.AM invatat de la 5 ani sa cant.Dar Chrys nu stia,ea canta mai mult cu vocea.Ea ma linistea cand sufeream.
Am inceput sa o cant.
"I'm so tired of being here
Suppressed by all my childish fears
And if you have to leave
I wish that you would just leave
'Cause your presence still lingers here
And it won't leave me alone"

-Deci stii canta si tu la chiatara ?