Capitolul 6

Au trecut cateva zile.Zilele se micsoreaza,iar noptile devin mai lungi.Inca sunt inchisa intre cei 4 pereti ai camerei,unde miroase a sosete deshidratate.Sunt aici,caci acolo unde as vrea sa fiu..nu sunt!
Prietenii mei nu ma mai viziteaza,Foarte rar se intimpla sa o faca.Probabil ca nu vor sa ma vada,sau poate ca le este rusine ca au utiat de mine, si cata nevoie am eu de ei .
Am ramas singura.Stau,si ma gandesc ca acum singuratatea face parte din sufletul meu.Da,omul se naste singur,si moare singur.Cred ca sunt aproape de sfarsit.Cum spune bunica mea ,Sakata ( se trage din tribul Ansamensiilor)  " Daca ai timp sa-ti infrumusetezi sfarsitul,mai bine duci o viata minunata pana la final."
Ma gandesc la ce a fost si nu inteleg.Ma gandesc la cum sunt si nu pricep cum..sunt o epava in mijlocul oceanului asteptandu-mi cu disperare sfarsitul.
Azi e o zi putin mai urata ca ieri..
-Nu mai plange!
-Ce ? .. CIne e acolo ?
M-am uitat in jurul camerei ,dar nimic.-Unii nu ar crede in singuratate,dar eu cred..si in plus ,e aici,chiar langa mine.-Doar eu si singuratatea nesfarsita ,care si-a gasit locul perfect unde sa se adaposteasca de fericire.Pentru ca viata mea e lipsita de bucurie,cel putin asa este in ultimul timp,de la accident.Oare prietenii mei isi mai amintesc de asta ? De acel accident ? Sau au uitat de el,la fel cum  au uitat de mine ?
Nu stiu de cine imi este mai dor,de prietena mea ,caruia i-as fi incredintat viata in ale ei palme,sau  de baiatul ,de care am crezut odata ca il placeam.Ca ne-am fi potrivit.Dar au ramas doar vise.Care s-au spulberat de mult.Oare chiar au existat aceste persoane,aceste vise..sau e doar rodul imaginatiei mele cauzate de singuratate ?
Sunt sortita acestui cuvant oribil.Cum altii sunt sortiti la o viata faimoasa,la fericire,bani..eu sunt sortita singuratatii,tristetii si lacrimilor scurse de mine.AM parasit aceasta lume demult timp.Poate ca de aceea nimeni nu-si mai aminteste de mine.Sau probabil ca nici macar nu m-am nascut,astfel accidentul din acea noapte nu s-a intamplat.Sunt o fantoma ,printre muritorii fara suflet.Sunt o proectie nefericita a fetei care am fost inaite de toate.Ce mi-as dori sa ma intorc in timp si ,sa nu-l fi cunoscut niciodata pe Justin.Defapt nu mi-as dori.Vreau sa am macar un lucru care sa-mi aminteasca de faptul ca am fost si eu om.
-Nu-ti mai plange necazurile.Prietenii tai nu te-au uitat.Inca te iubesc.
-Atunci de ce se comporta cu mine de parca nu as fi existat niciodata.De ce nu ma viziteaza ? De ce trec prin viata straduindu-se sa ma uite?
Mi-am ridicat privirea si am vazut.Era o femeie frumoasa,sublima,grandioasa.Era perfecta.
-Ci-cine esti tu ?

:">

Ati observat ca nu am mai scris pe blog :">.Da..am fost foarte ocupata cu scoala :-@ si cu tezele.Dar nu am uitat de "jurnal de vise" si de al 6-lea capitol pe care o sa-l postez(inca este in lucru)
Sper sa va placa noile aventuri ale personajului Luce si Justin :)
pa :*:* si sa ne revedem cu bine :*:*

Capitolul 5

-L,Luce ?!S’a trezit,baieti s’a trezit..*lacrimile au inceput sa’i cada pe fata ,ca o cascada,ce maiestuos ii alunecau pe fata perfect ovala.Acum chiar vad cat ma iubeste Chryss,cred ca ea este cauza pentru care eu am ramas in viata,ea e elixirul vital,izvorul sanatatii,al puterii şi al energiei  pentru mine.Acum imi doresc să nu o văd cum sufera.*Luce,te simti bine?

Acum mă simteam umilita.Toti se uitau la mine ..ce am facut iar?

-De ce spui asta ?

Toti se uitau ciudat la mine,se uitau speritati.Cred ca eu aveam o problema.Prieteni,spuneti ceva.Iar tacerea aia.NU!

-E atat de frumos.*un baiat necunoscut se uita la mine cu ochii mari,verzi.Nu’l mai vazusem pana acum.M’am uitat prin incapere si am vazut 4 persoane pe care nu le cunosteam.Se holbau la mine,parca as fi fost o ciudatenie.”Eu nu cred ca sunt ciudata,am trecut peste linia ciudateniei si prin asta sochez,eu vin mereu cu ceva nou,socant.”Imi venea sa plang.Sa urlu,nu mai steam ce sa fac.Toti se uitau la mine parca as fi fost un monstru.Dar dintre toti doar eu sunt cea ranita.Emult mai bines a fiu eu,decat sa fie ei raniti.*

-Luce te simti bine?

Bun,dintre toti cei pe care ii vad in aceasta camera.Am descoperit ca tot raul uman vine din incapacitatea omului de a sta nemiscat intr’o camera.Dar eu stau,stau gandindu’ma daca o sa mai ies de aici.Imi dau seama ca toti asteapta raspunul meu.N’am raspuns niciodata celor care mi’au facut rau,considerand ca e o pierdere de vreme.Dar ei nu mi’au facut rau.Dar nu stiu ce sa le spun.Lacrimile au inceput sa curga. Lacrima este distilarea sufletului. Este cea mai profundă emoţie a inimii umane exprimată în soluţie chimică. Este un extract concentrat, este produsul final al căderilor şi al suferinţelor. Lacrimile adevarate nu sunt un camuflaj, ci sunt tabloul sufletului desenat pe pânza emoţiilor. Ele sunt portretul celor mai adânci aspiraţii umane.

-Imi pare rau!Imi pare foarte rau.

Lacrimile au inceput sa curga din ce in ce mai tare.Cu toate ca stiam ca nu’mi face bine,nu am putut sa ma opresc,stiind ca prietenii mei sufera.Sufera in tacere,sufera cu dintii stransi,sufera oftand si vaitandu’se,sufera fara sa vrea,sufera cu intentie ori cu nepasare,sufera urland si tipand,sufera cu oroare,sufera cu adevarat.

-Nu e vina ta.A fost un accident.Suntem langa tine..

Mi’am intors privirea si l’am vazut.Parca il pierdusem din nou.Ma durea sa’i vad ochii lui albastrii printer lacrimi,ca si un ocean bolnav.El imi mangaia parul,si imi spunea sa ma relaxes.la fiecare cuvant rostit de el,parca corpul meu plutea printre nori.,atat de relaxat.Linistea a fost intrerupta de domnul doctor.Sper doar san u fie ceva grav.Am avut parte de mult prea multa suferinta pentru o singura zi.E de’ajuns.

Capitolul 4

-Trebuie dusa la spital.
"Era o voce de baiat.O persoana neidentificata a spus aceste cuvinte.Cum adica spital??Nu'mi place acolo..NU!NU!NU!Nu vreau acolo.Miroase mereu a sosetedeshidratate.Haide Chrys,tu esti cea care imi citeste   intotdeauna gandurile..acum,exact in momentul asta n'ai de gand sa faci nimic."
-Trebuie sa ne grabim,sangereaza.
"Sangerez?!?! Sigur n'am auzit bine..auzul imi joaca feste.Ma doare capul!"Din nou am simtit atingerea lui Justin pe corpul meu.De data aste avea mai mare grija.M-au urcat intr'o masina.Stateam in bratele lui.Am simtit o lacrima pe obrazul meu.Oare eram eu cea care plangeam?Imi parea rau caci din  cauza mea se intamplase totul?Sau lacrima era de la el ?Probabil era ingrijorat .Nu eram sigura.Ce se va intampla cu mine?Ma voi trezi vreodata din somnul asta oribil?Oare ma auzeau ce gandeam?AM ajuns la cel apropiat spital ,oare era curat sau doctorii aveau licenta?M'au asezat intr'un pat si mi'au pulsul.Oare normal?Era in regula?Nimeni nu a scos un sunet!Iar linistea insuportabila.
Grozav!S'a asezat o musca pe nasul meu,poate ma musca si pe mine.Si maine voi fi o musca mare si urata si nu voi mai cauza nimanui probleme sau poate voi avea sansa ca maine sa nu ma mai trezesc ,asa toata lumea ar putea sa se distreze (fara mine) si sa fie fericit in lumea lor mica.
-E lovita la cap.Nu stim inca ce sanse are la viata.S'ar putea sa'i fie rupt gatul.Daca vom afla ceva,va vom anunta.
"Sanse.viata.gat????"
-Multumim.*spuse Chrys cu vocea tremuranda*
-E doar vina mea.*spuse justin cu privirea in pamant,uitandu'se la lacrimile care cadeau pe jos*
Stai.De unde am stiut unde se uita Justin?
O doamne!M'am trezit!Trezirea a fost ciudata.Ma asteptam sa ma doara tot trupul,mai ales capul,dar in loc de durere am simtit..ei,bine..ma simteam bine.Imi simteam mainile incredibil de usoare,ma furnicau si aveam o senzatie de calcura,de parca as fi lunecat usor intr'o cada cu apa fierbinte si cu spuma pe o noapte geroasa.Am vazut o lumina,care,in mod miraculos,nu mi'a provocat dureri de ochi.M'am uitat in jos,la corpul meu.Era tare linistit.Ma taiasem la frunte si sangeram rau.Doamne,unde gasesti medici buni in zilele astea?Cred ca am pierdut mul sange .Sangele imi picura ritmic  intr'o adancitura din terenul stancos,formand un sirag de lacrimi rosii care se scurgeau.
Aveam o chestie pe fata pentru a putea respira.Sunt prea extenuata ca sa ma gandesc la denumirea ei..
Chrys plangea foarte tare,pe un fotoliu rosu,vezi,murdar.Iecc ,cum  putea sa stea pe un asemenea lucru?Ochii ii erau rosii ,ca si sangele.Iar..iar parul ei i se lipea de fata din cauza lacrimilor amare.Cand am vazut'o parca un ciocan m'ar fi lovit in toate locurile posibile ale corpului meu.Durerea a fost insuportabila.Am refuzat sa ma uit la ceilalti pentru ca imi era frica de cum plangeau,sau de cum sufereau.Si toate din vina mea.
-Imi pare rau,am reusit sa spun prin suspinele mele.