Al 2-lea sezon . Infruntarea. Capitolul 1

-Ce?Ce sunt?

Glasul  imi trada neantul material,groaza,pe care o simteam in acel moment,strabatandu-mi tot corpul,coltisor cu coltisor.Simteam cum groaza aprinde focul  perin tot corpul meu.Si pentru moment am simtit cum toate puterile ma lasa si cum imi voi gasi un loc,jos.Pe pamantul rece.Voi cadea.Dar nu aveam timp de asta.

Cine eram eu?Cine sunt?Ce sunt ?

-Te rog ! Vino !

Vocea ii suna normal.Parca nimic nu s-ar intampla-ma refer la faptul ca amandoi sunt plini de sange-.Dar ochii ii tradau bunatatea lui Justin,intiparita pentru moment in glasul cunoscut al lui Justin.Furia a pus stapanire pe el.Nu se gandea la viitoarele consecinte.Probabil credea ca am abuzat destul de bunatatea lui/lor.Dar se inselau.Aveam nevoie de explicatii.

-Nu ma mis de aici pana ce nu-mi spuneti si mie ce se petrece !Ce sunteti voi?

Eram dezamagita ca n-aveau incredere in mine..dar se citea in ochii lor dezamagirea imaturitatii mele.Oare ei au mai avut incredere in cineva pana acum?Nu stiu.

-Bun..a inceput Chryss sa vorbeasca cu remuscari..noi nu suntem oameni,ok?Avem neoie de tine !

-Dar..atunci..ce sunteti ?

Tremuram toata.Nu mai gandeam logic.Am avut incredere in niste fiinte care defapt..nu sunt..oameni?!Stiu,sufletul n-are cum sa tremure,dar simteam.Simteam cum totul in mine.Tremura.

-Nu conteaza ce suntem,printeso!Misca-ti fundul regal si haide !

AM fost surprinsa de asprimea vorbelor lui Chryss.Niciodata nu vorbea asa.Intotdeauna era fata cea buna.Perfecta.Ce se intampla cu ea?

Trebuia sa fug de ei.Stiam ca nu ma vor duce intr-un castel de 10 etaje ca sa locuiesc acolo.Trebuia sa fug.Si sa scap.

Dar daca ma prindeau ?! Daca nu mai scapam?! Daca..

AM inceput sa gandesc,ocolindu-mi gandurile pesimiste pe care le aveam in cap.Am fugit.Fara sa ma intorc in spate.imi era prea frica de ce as putea sa vad.

-Opreste-te !

AM continuat.NIci gand sa fiu toanta si sa ma opresc.

Dar obosisem.Unde sunt?Cat alergasem?Unde sunt ei?Ma vor gasi?

O mana a iesit din intuneric prinzandu-ma de fata.AM incercat sa tip.Dar n-am putut.Caldura mainii pe fata mea  ma facea sa ma simt in siguranta.Chiar atunci i-am vazut pe cei 2 trecand de mine.SI continuand sa mearga pe hol.Am inghetat.

-Ssst !

Excursie !!!

Cum deja stim si ne bucuram enorm ! A VENIT VARAAA !
Si voi lua o pauza de la 'jurnal de vise' ..pana cand ma voi intoarce din excursie.
Vacanta placuta.

Bucuroasa de Intalnire.Trista de Despartire.Sa ne Revedem cu bine !

Capitolul 7 (ultimul capitol din primul sezon)

-Ci-cine esti ?vocea imi suna calm si nu-mi tremura.
Neavand timp acea persoana necunoscuta nici sa raspunda s-a evaporat fiindca usa camerei in care eram obligata sa raman se deschise.Inca ma holbam l locul in care era acea necunoscuta ,care radia de frumustete si bunatate sufleteasca.
m-am ascuns inchizand usa pentru ca credeam ca voi fi de folos.Dar imi faceam mie rau.Cand i-am revazut..am simtit cum toate necazuurile  s-au sfarsit si-au disparut in abisul intunecat,nefericit,dominat de singuratate,unde le era locul de la bun inceput.Nu in camera mea de spital.
Erau acolo.Amandoi.
Dar dupa ce m-am uitat mai bine la prietenii mei ..le-am citit frica care isi constriua cuibul in ochii lor superbi.Aveau ochi strain de atunci cand i-am vazut inaintea accidentului.Acum ochii erau dominati de frica si teroare.
Chryss avea patat de sange tricoul ei verde cu textul "I don't know you!"..dar nu imi era adresat mie,cred..pantalonii sfasiati,rupti de gheare intr-un mod violent.Privirea mi-a trecut de la noua Chryss la Justin si ma rugam sa nu arate asa de rau.Dar ma inselasem.Rau.
Arata oribil.Avea in mana dreapta o sageata improscata cu sange.Iar bratul stang era plin cu sange care iesea dintr-o taietura urata.Dar sangele de pe sageata nu era a lui Chryss,pentru ca mirosea ciudat (sangele).
Dar sa-mi raspund la intrabare "de unde stiu eu cum miroase sangele de om si cum mirose sangele de monstru hidos care mi-a ranit prietenii?" nu aveam timp.
-Chryss..Justin..
Acum privirea lor era si mai indurerata dupa ce le rostisem numele.Oare ce se intampla ?
Justin a venit langa mine si mi-a intins o batista-fara sange-..nici macar nu mi-am dat seama ca plangeam..
Gandurile mi-au fost smulse de glasul sever al prietenei pe care,parca,nu am cunoscut-o..nu o cunos si nici n-o s-o cunosc vreodata.
-Nu avem timp!Trebuie sa o scoatem rapid de aici.Pana mai avem timp!Ea e Aleasa si singura noastra sansa !
-Ce?

Va-va-va-vacanta :> !

M-am intors
zarind un arbore urias :
muntii verii !


Stiu ca v-am facut sa asteptati urmatorul capitol. Rabdare 
Răbdarea înseamnă suferinţă de sine.
Ce greu este sa gasesti cuvintele potrivite pentru fiecare capitol si apoi sa le legi pentru ca propozitiile sa aiba sens.
Asa ca vreau sa ma revansez.Si voi posta si capitolul 8 in aceeasi zi cu capitolul 7. ^^


nota:
-daca aveti idei pentru un capitol urmator nu ezitati sa postati intr-un comentariu ideile voastre.
.Va iubeesc ;x:*:*.paaMultumesc 

Capitolul 6

Au trecut cateva zile.Zilele se micsoreaza,iar noptile devin mai lungi.Inca sunt inchisa intre cei 4 pereti ai camerei,unde miroase a sosete deshidratate.Sunt aici,caci acolo unde as vrea sa fiu..nu sunt!
Prietenii mei nu ma mai viziteaza,Foarte rar se intimpla sa o faca.Probabil ca nu vor sa ma vada,sau poate ca le este rusine ca au utiat de mine, si cata nevoie am eu de ei .
Am ramas singura.Stau,si ma gandesc ca acum singuratatea face parte din sufletul meu.Da,omul se naste singur,si moare singur.Cred ca sunt aproape de sfarsit.Cum spune bunica mea ,Sakata ( se trage din tribul Ansamensiilor)  " Daca ai timp sa-ti infrumusetezi sfarsitul,mai bine duci o viata minunata pana la final."
Ma gandesc la ce a fost si nu inteleg.Ma gandesc la cum sunt si nu pricep cum..sunt o epava in mijlocul oceanului asteptandu-mi cu disperare sfarsitul.
Azi e o zi putin mai urata ca ieri..
-Nu mai plange!
-Ce ? .. CIne e acolo ?
M-am uitat in jurul camerei ,dar nimic.-Unii nu ar crede in singuratate,dar eu cred..si in plus ,e aici,chiar langa mine.-Doar eu si singuratatea nesfarsita ,care si-a gasit locul perfect unde sa se adaposteasca de fericire.Pentru ca viata mea e lipsita de bucurie,cel putin asa este in ultimul timp,de la accident.Oare prietenii mei isi mai amintesc de asta ? De acel accident ? Sau au uitat de el,la fel cum  au uitat de mine ?
Nu stiu de cine imi este mai dor,de prietena mea ,caruia i-as fi incredintat viata in ale ei palme,sau  de baiatul ,de care am crezut odata ca il placeam.Ca ne-am fi potrivit.Dar au ramas doar vise.Care s-au spulberat de mult.Oare chiar au existat aceste persoane,aceste vise..sau e doar rodul imaginatiei mele cauzate de singuratate ?
Sunt sortita acestui cuvant oribil.Cum altii sunt sortiti la o viata faimoasa,la fericire,bani..eu sunt sortita singuratatii,tristetii si lacrimilor scurse de mine.AM parasit aceasta lume demult timp.Poate ca de aceea nimeni nu-si mai aminteste de mine.Sau probabil ca nici macar nu m-am nascut,astfel accidentul din acea noapte nu s-a intamplat.Sunt o fantoma ,printre muritorii fara suflet.Sunt o proectie nefericita a fetei care am fost inaite de toate.Ce mi-as dori sa ma intorc in timp si ,sa nu-l fi cunoscut niciodata pe Justin.Defapt nu mi-as dori.Vreau sa am macar un lucru care sa-mi aminteasca de faptul ca am fost si eu om.
-Nu-ti mai plange necazurile.Prietenii tai nu te-au uitat.Inca te iubesc.
-Atunci de ce se comporta cu mine de parca nu as fi existat niciodata.De ce nu ma viziteaza ? De ce trec prin viata straduindu-se sa ma uite?
Mi-am ridicat privirea si am vazut.Era o femeie frumoasa,sublima,grandioasa.Era perfecta.
-Ci-cine esti tu ?

:">

Ati observat ca nu am mai scris pe blog :">.Da..am fost foarte ocupata cu scoala :-@ si cu tezele.Dar nu am uitat de "jurnal de vise" si de al 6-lea capitol pe care o sa-l postez(inca este in lucru)
Sper sa va placa noile aventuri ale personajului Luce si Justin :)
pa :*:* si sa ne revedem cu bine :*:*

Capitolul 5

-L,Luce ?!S’a trezit,baieti s’a trezit..*lacrimile au inceput sa’i cada pe fata ,ca o cascada,ce maiestuos ii alunecau pe fata perfect ovala.Acum chiar vad cat ma iubeste Chryss,cred ca ea este cauza pentru care eu am ramas in viata,ea e elixirul vital,izvorul sanatatii,al puterii şi al energiei  pentru mine.Acum imi doresc să nu o văd cum sufera.*Luce,te simti bine?

Acum mă simteam umilita.Toti se uitau la mine ..ce am facut iar?

-De ce spui asta ?

Toti se uitau ciudat la mine,se uitau speritati.Cred ca eu aveam o problema.Prieteni,spuneti ceva.Iar tacerea aia.NU!

-E atat de frumos.*un baiat necunoscut se uita la mine cu ochii mari,verzi.Nu’l mai vazusem pana acum.M’am uitat prin incapere si am vazut 4 persoane pe care nu le cunosteam.Se holbau la mine,parca as fi fost o ciudatenie.”Eu nu cred ca sunt ciudata,am trecut peste linia ciudateniei si prin asta sochez,eu vin mereu cu ceva nou,socant.”Imi venea sa plang.Sa urlu,nu mai steam ce sa fac.Toti se uitau la mine parca as fi fost un monstru.Dar dintre toti doar eu sunt cea ranita.Emult mai bines a fiu eu,decat sa fie ei raniti.*

-Luce te simti bine?

Bun,dintre toti cei pe care ii vad in aceasta camera.Am descoperit ca tot raul uman vine din incapacitatea omului de a sta nemiscat intr’o camera.Dar eu stau,stau gandindu’ma daca o sa mai ies de aici.Imi dau seama ca toti asteapta raspunul meu.N’am raspuns niciodata celor care mi’au facut rau,considerand ca e o pierdere de vreme.Dar ei nu mi’au facut rau.Dar nu stiu ce sa le spun.Lacrimile au inceput sa curga. Lacrima este distilarea sufletului. Este cea mai profundă emoţie a inimii umane exprimată în soluţie chimică. Este un extract concentrat, este produsul final al căderilor şi al suferinţelor. Lacrimile adevarate nu sunt un camuflaj, ci sunt tabloul sufletului desenat pe pânza emoţiilor. Ele sunt portretul celor mai adânci aspiraţii umane.

-Imi pare rau!Imi pare foarte rau.

Lacrimile au inceput sa curga din ce in ce mai tare.Cu toate ca stiam ca nu’mi face bine,nu am putut sa ma opresc,stiind ca prietenii mei sufera.Sufera in tacere,sufera cu dintii stransi,sufera oftand si vaitandu’se,sufera fara sa vrea,sufera cu intentie ori cu nepasare,sufera urland si tipand,sufera cu oroare,sufera cu adevarat.

-Nu e vina ta.A fost un accident.Suntem langa tine..

Mi’am intors privirea si l’am vazut.Parca il pierdusem din nou.Ma durea sa’i vad ochii lui albastrii printer lacrimi,ca si un ocean bolnav.El imi mangaia parul,si imi spunea sa ma relaxes.la fiecare cuvant rostit de el,parca corpul meu plutea printre nori.,atat de relaxat.Linistea a fost intrerupta de domnul doctor.Sper doar san u fie ceva grav.Am avut parte de mult prea multa suferinta pentru o singura zi.E de’ajuns.