Capitolul 3

Eram surprinsa de aparitia lui dupa atata timp,incat am cazut de pe banca lovindu'ma la cap..nu stiu ce s-a intamplat,dar am simtit cum cineva ma luase in brate  asezandu'ma cu grija pe o banca.Credeam ca'mi daduse o palma caci ma trezisem speriata.
-Ai patit ceva ?
-Nu..nu e nimic.
Deci nu el ma lovise.Atunci de ce m'am speriat ?
-De cand n-am intalnit te lovesti de mine sau de alte lucruri,spuse el razand,ce se intampla?
-Nu stiu,am spus eu putin rusinata.
-Luce,vrei sa vii cu noi la o petrecere,ma rog este ca un fel de bal.Pot sa o aduci si pe Chrys.
-Da,sigur.Stai de unde stii cum o cheama ?
-Ea a fost prietena mea,dar s'a despartit de mine,fiindca..nu,nu conteaza..*ezita sa'mi spune de ce.dar vroiam sa aflu de ce.*
-Bine,deci unde ?
-O sa vezi.Vin dupa voi la ora 10 ,sa fiti gata.
Il priveam cum se indeparta spre apus,lumina ii facea parul blond sa straluceasca la fel ca si razele.Era minunat.Revenind la realitate,am alergat spre Chrys,i'am spus totul si am mers la mine acasa sa ne pregatim.
Eram imbracata intr'o rochie de bal din sifon de matase neagra,stransa pe corp pana intalie,care apoi se umfla in mai multe volane.Mi'am luat niste manusi din dantela neagra,care imi lasau degetele libere.Dintii mei micuti mi se vedeau printre buzele deschise intr'un zambet lipsit de griji.Da,eram fericita.Aveam pielea alba,mult mai alba decat a lui Chrys sau a lui Justin.Ochii albastrii,afundati in orbite, imi erau marginite de gene dese.Si o coamna de par des,negru,imi cadea in valuri pana in talie.
-Esti frumoasa.
Chrys era imbracata intr'o rochie albastra pana in pamant.Nu a purtat rochia aceea niciodata,desi o avea demult.Era foarte frumoasa.Era simpla,fara diferite forme ,era perfecta.Parul ei blond si l-a prins in coc,ca de obicei.Cateodata sunt invidioasa pe parul ei ondulat,dar apoi imi amintesc de ochii mei albastrii,neobisnuiti,ca marea,plini de lacrimi,limbajul mut al durerii.Era 9:30 pm.Stateam pe pat uitandu'ma afara.Era intuneric,ma uitam la intunericul prfund,absolut,la acel intuneric perfect.Chrys era langa mine,uitandu'se ingrijorata la mine.
-Ce ciudat e orasul asta.
-DarkFalls? ( dark fall ar fi tradus cascada intunecata)
-Da.E misterios.Exista un aer misterios in jurul orasului asta.
-Nu mi'a trecut niciodata prin minte asta.
Momentul de tacere a durat mult.Dar eu eram sigura de inca un lucru : vroiam sa aflu ce e cu orasul asta.
-Ai fost cu Justin?
Chrys exita sa raspunda la intrebare.Fata ei era acum foarte alba,reprezentand groaza.De ce se teama sa vorbeasca despre el ? De ce se teamea sa vorbeasca despre el cu mine ?Dar mai bine nu insist,caci acum ii pot observa lacrimile din ochii ei caprui.Ce se intampla cu adevarat ?Era ceva ce  nu'mi spunea.
-Imi pare rau.
-Lasa..
I'am sters lacrimile si am imbratisat'o cerandu'mi din nou iertare.Mi'am dat seama ca nu mai trebuia sa adaug nimic.
Justin venise dupa noi.Era foarte tacut.Tacerea,toate amintirile fara Justin imi cutreierara mintea,fara un loc stabil.Ma durea capul,rau.Inca e tacere,e ca o bomba cu efect intarziat:n'o aude nimeni,dar ne afecteaza pe toti.
-Luce..ce s'a intamplat?
-Adica?
-Ai tipat.
"Am tipat??"Nu'mi amintesc sa fi facut asta.Probabil ca vroiam sa alung singuratatea amintirilor mele.
-Unde mergem?Mai suntem in DarkFalls?
A da,uitasem sa va spun.Justin era imbracat intr'un elegant costum negruBarbia ridicata si pometii bine definiti ii faceau tinuta la patru ace sa arate si mai rafinata.
-Intr'un loc.
-Mai exact?
-Vei vedea.
Eram nerabdatoare sa aflu unde mergem,dar si putin speriata.Viata este un muzeu cu oameni de ceara care fug speriati de umbre,topindu'se.
Era seara,nu'mi dadeam seama cum de Justin nu adormise inca.Probabil ca era foarte obosit.
-Justin!Atentiee !!*striga Chrys ca o nebuna*
-Ce?
Justin tocmai iesise de pe acea strada avitand astfel accidentul,dar am intrat intr'un copac.
"unde ma aflu?Totul in jurul meu poarta amprenta sterilitatii,crimei si singuratatii.Poti numi acest loc oricum,dar acasa in niciun caz.Ma aflu intr'un desert.Oare sunt in mintea mea ?Candva poate acest loc a fost un paradis,insa nu acum.Copacii din jurul meu sunt uriasi insa din ei au ramas doar trunchiurile lipsite de vegetatie si uscate.Pamantul de pe jos este denivelat si dur ca piatra.cerul e intunecat si are o nuanta de rosu care trimite in tine o senzatie de groaza.Aerul este greu de respirat.Stai putin..respir?Am nevoie sa respir?Privesc din nou in jur.Pustietate totaloa.Doar suieratull vantului.Incerc sa merg prin acest desert,insa nu mi se pare ca as ajunge undeva.Merg in continuare,insa senzatia de nicaieri continua sa persiste.Copacii au disparut!Au ramas in urma mea."Am din nou senzatia ca ma ia cineva in brate,Probabil ca eram lovita,inconstienta.Nu puteam scoate un sunet sau sa deschid ochii..
-Luce.Luce.Esti bine?
Dar eu tot nu puteam scoate un sunet.

Capitolul 2

Zilele treceau si'mi era dor de el.Ma simteam ciudat,pofta de mancare disparuse,uneori mai aveam furnicaturi prin stomac.Nu prea imi placea!Pentru prima dat nu stiam ce sa fac.
Dar imi amintisem ca in acea zi a accidentului din mall,cand am cazut peste el,tinea albumul si un trandafil,pe care mi le oferise cu un zambet pe buze.
Acum era toamna.Urmaream in fiecare zi petalele ofilindu'se-ca inima mea-rand pe rand,intr-un dans pe care as fi vrut sa'l invat si eu.Ma durea sa le vad cum neputincioase,cad si mor ca si mine acum,doar ca moartea lor e mai usoara decat a mea,ele cad si cand ating pamantul se sting mandrea in toiul unei nopti tarzii de toamna.Dar,la mine e altfel,eu ma sting in dureri..dureri crunte,de nesuportat.Durerea e un lucru foarte ciudat,suntem atat de neputinciosi in  fata ei.E ca o fereastra care se deschide atunci cand vrea ea.Camera se raceste si nu putem decat sa tremuram.Dar de fiecare data se deschide mai putin,pana cand,intr'o zi,ne intrebam ce s'a ales de ea.
Gandurile mele;intotdeauna mai intunecoase,mai goale,mai simple;mi-au fost intrerupte de zgomotul prietenei mele ,Chrys..Nu prea am stiut ce a spus,pentru ca imediat ce o lacrima,cea mai ucigatoare otrava,a inceput sa curga,devenind siroaie de lacrimi.Chrys a venit si mi le-a sters,imbratisandu'ma,atingandu'mi sufletul,linistidu'ma.
-Totul va fi bine!
Dar nu eram sigura de vorbele ei.A nu fi sigur e,cred,unul din lucrurile pe care eu il intalnesc mereu in mintea mea,mereu.
Chrys m-a ridicat si a spus ceva ,nu am inteles,dar cred ca trebuia sa ies din casa si sa'l uit,sa'mi continui viata,trecusera 5 luni deja.Azi este 5 august,joi..Odata pentru totdeauna trebuia sa ingrop trecutul,sa ingrop acea amintire.Luasem ceva pe mine,nu stiu ce..dar m-am grabit.Am luat si trandafirul cu o singura petala ramasa.
Era o durere cumplita la contactul meu cu soarele,dar deja eram obisnuita.Traiam doar in durere.Acum eu si soarele eram 2 straini,2 necunoscuti.Parca soarele cand l-am cunoscut atunci cand aveam zambetul pe buze,era plecat..mort..lasand pe altcineva in locul lui,m-a lasat singura,m-a abandonat,la fel ca Justin..cu ii voi mai povesti toate durerile ,regretele..cui?
Ajunsesem in parc,cum am ajuns.Nu stiu.Eram in fata acelei banci.Ea ma intelegea ->si ea l-a pierdut.Porbabil ca si ea suferea,in tacere.Am asezat trandafirul pe acel loc,acum pustiu.Chrys m-a lasat singura,in tacere,stia mereu ce vroiam sa zic.Am inceput sa plang,lacrimile se transformau in cascade.Noroc ca'mi adusesem chiatara cu mine.AM invatat de la 5 ani sa cant.Dar Chrys nu stia,ea canta mai mult cu vocea.Ea ma linistea cand sufeream.
Am inceput sa o cant.
"I'm so tired of being here
Suppressed by all my childish fears
And if you have to leave
I wish that you would just leave
'Cause your presence still lingers here
And it won't leave me alone"

-Deci stii canta si tu la chiatara ?

Jurnal de vise.Capitolul 1

A inceput intr-o zi de primavara,5 aprilie mai exact..razele se odihneau pe fata mea,alba..-niciodata nu ma bronzam.-Eram in parc cu prietena mea,Chrys,si ne dadeam pe leagane.Radeam atat de tare amandoua,credeam ca se aude in tot parcul.Dar ce conta ?Eram fericite.
Un baiat cu o chitara statea pe banca de alaturi si se uita pe furis la noi.Cred ca il enervam.S-a ridicat si a plecat,nu ne-a mai privit cand practic si-a luat ramas buna.Parca vroia sa-si ascunda lacrimile.Dar nu puteam fi sigura pentru ca a plecat fosrte repede.ma simteam prost,vinovata..probabil ca l-am suparat.N-as fi facut asta daca stiam ca va pleca.Apoi am vazut ca s-a intors,pe aceeasi banca pe care statea mai devreme.Mi-a zambit.Era sa cad din leagan.Prietena mea zambi si incerca sa se stapaneasca sa nu rada:
-Ai dat lovitura!
Ne-am gandit sa mergem la mall.Ne-am dus direct la magazinul de muzica "Life without music".Avea mereu cantecele care imi trebuiau mie.Noul meu album al trupei mele aparuse.Era pe cel de-al doilea raft.Eram incantata.Am inceput sa alerg..si..din nefericire,m-am impiedicat de o cutie si..am cazut peste un baiat care avea o chiatra in spate.Fac cele mai penibile lucruri.M-a ridicat si m-a tinut in bratele lui.
-O doamne,o doamne..iarta-ma!M-am impiedicat de cutie..si..si..
Am ridicat privirea si l-am vazut ,pe acel biat din parc.Dar cum era posibil..noi am fost ultimele care au intrat,si era imposibil sa ajunga inaintea noastra.Cand plecasem eram sigura ca nici n-a bagat de seama ca vrem sa plecam.
-Calmeaza-te!Nu s-a intamplat nimic...m-a sarutat dupa care a zambit.Mereu vorbesti asa de mult ? Ma rog..
-Nu stiu..dar cred ca m-am agitat prea mult..
-da.uite l-am luat pentru tine.
-A..d-de unde ai stiut ?
-Acum te si balbai ?spuse Chrys
Baiatul necunoscut se uita la prietena mea,care se prefacea ca nu vede..
-Bagacioaso.
-Ai spus ceva ?
-Nu,mersi pentru album.
-Apropo,numele meu este ..Justin.
-Al meu este Luce..
-De la Lucinda?
-Da..de unde ai stiut ?
A plecat.Mi-au ramas cateva semne de intrebare in cap,dar eram ocupata sa ma gandesc in ce mod o pot omori pe Chrys..
-Haide,nu te mai plange atata.Ai vazut cat e de dragut ..Bine,hai acasa.Trebuie sa te odihnesti
-Nu-mi spui tu ce sa fac..
-Taci si mergi..aporpo..