Capitolul 3

Eram surprinsa de aparitia lui dupa atata timp,incat am cazut de pe banca lovindu'ma la cap..nu stiu ce s-a intamplat,dar am simtit cum cineva ma luase in brate  asezandu'ma cu grija pe o banca.Credeam ca'mi daduse o palma caci ma trezisem speriata.
-Ai patit ceva ?
-Nu..nu e nimic.
Deci nu el ma lovise.Atunci de ce m'am speriat ?
-De cand n-am intalnit te lovesti de mine sau de alte lucruri,spuse el razand,ce se intampla?
-Nu stiu,am spus eu putin rusinata.
-Luce,vrei sa vii cu noi la o petrecere,ma rog este ca un fel de bal.Pot sa o aduci si pe Chrys.
-Da,sigur.Stai de unde stii cum o cheama ?
-Ea a fost prietena mea,dar s'a despartit de mine,fiindca..nu,nu conteaza..*ezita sa'mi spune de ce.dar vroiam sa aflu de ce.*
-Bine,deci unde ?
-O sa vezi.Vin dupa voi la ora 10 ,sa fiti gata.
Il priveam cum se indeparta spre apus,lumina ii facea parul blond sa straluceasca la fel ca si razele.Era minunat.Revenind la realitate,am alergat spre Chrys,i'am spus totul si am mers la mine acasa sa ne pregatim.
Eram imbracata intr'o rochie de bal din sifon de matase neagra,stransa pe corp pana intalie,care apoi se umfla in mai multe volane.Mi'am luat niste manusi din dantela neagra,care imi lasau degetele libere.Dintii mei micuti mi se vedeau printre buzele deschise intr'un zambet lipsit de griji.Da,eram fericita.Aveam pielea alba,mult mai alba decat a lui Chrys sau a lui Justin.Ochii albastrii,afundati in orbite, imi erau marginite de gene dese.Si o coamna de par des,negru,imi cadea in valuri pana in talie.
-Esti frumoasa.
Chrys era imbracata intr'o rochie albastra pana in pamant.Nu a purtat rochia aceea niciodata,desi o avea demult.Era foarte frumoasa.Era simpla,fara diferite forme ,era perfecta.Parul ei blond si l-a prins in coc,ca de obicei.Cateodata sunt invidioasa pe parul ei ondulat,dar apoi imi amintesc de ochii mei albastrii,neobisnuiti,ca marea,plini de lacrimi,limbajul mut al durerii.Era 9:30 pm.Stateam pe pat uitandu'ma afara.Era intuneric,ma uitam la intunericul prfund,absolut,la acel intuneric perfect.Chrys era langa mine,uitandu'se ingrijorata la mine.
-Ce ciudat e orasul asta.
-DarkFalls? ( dark fall ar fi tradus cascada intunecata)
-Da.E misterios.Exista un aer misterios in jurul orasului asta.
-Nu mi'a trecut niciodata prin minte asta.
Momentul de tacere a durat mult.Dar eu eram sigura de inca un lucru : vroiam sa aflu ce e cu orasul asta.
-Ai fost cu Justin?
Chrys exita sa raspunda la intrebare.Fata ei era acum foarte alba,reprezentand groaza.De ce se teama sa vorbeasca despre el ? De ce se teamea sa vorbeasca despre el cu mine ?Dar mai bine nu insist,caci acum ii pot observa lacrimile din ochii ei caprui.Ce se intampla cu adevarat ?Era ceva ce  nu'mi spunea.
-Imi pare rau.
-Lasa..
I'am sters lacrimile si am imbratisat'o cerandu'mi din nou iertare.Mi'am dat seama ca nu mai trebuia sa adaug nimic.
Justin venise dupa noi.Era foarte tacut.Tacerea,toate amintirile fara Justin imi cutreierara mintea,fara un loc stabil.Ma durea capul,rau.Inca e tacere,e ca o bomba cu efect intarziat:n'o aude nimeni,dar ne afecteaza pe toti.
-Luce..ce s'a intamplat?
-Adica?
-Ai tipat.
"Am tipat??"Nu'mi amintesc sa fi facut asta.Probabil ca vroiam sa alung singuratatea amintirilor mele.
-Unde mergem?Mai suntem in DarkFalls?
A da,uitasem sa va spun.Justin era imbracat intr'un elegant costum negruBarbia ridicata si pometii bine definiti ii faceau tinuta la patru ace sa arate si mai rafinata.
-Intr'un loc.
-Mai exact?
-Vei vedea.
Eram nerabdatoare sa aflu unde mergem,dar si putin speriata.Viata este un muzeu cu oameni de ceara care fug speriati de umbre,topindu'se.
Era seara,nu'mi dadeam seama cum de Justin nu adormise inca.Probabil ca era foarte obosit.
-Justin!Atentiee !!*striga Chrys ca o nebuna*
-Ce?
Justin tocmai iesise de pe acea strada avitand astfel accidentul,dar am intrat intr'un copac.
"unde ma aflu?Totul in jurul meu poarta amprenta sterilitatii,crimei si singuratatii.Poti numi acest loc oricum,dar acasa in niciun caz.Ma aflu intr'un desert.Oare sunt in mintea mea ?Candva poate acest loc a fost un paradis,insa nu acum.Copacii din jurul meu sunt uriasi insa din ei au ramas doar trunchiurile lipsite de vegetatie si uscate.Pamantul de pe jos este denivelat si dur ca piatra.cerul e intunecat si are o nuanta de rosu care trimite in tine o senzatie de groaza.Aerul este greu de respirat.Stai putin..respir?Am nevoie sa respir?Privesc din nou in jur.Pustietate totaloa.Doar suieratull vantului.Incerc sa merg prin acest desert,insa nu mi se pare ca as ajunge undeva.Merg in continuare,insa senzatia de nicaieri continua sa persiste.Copacii au disparut!Au ramas in urma mea."Am din nou senzatia ca ma ia cineva in brate,Probabil ca eram lovita,inconstienta.Nu puteam scoate un sunet sau sa deschid ochii..
-Luce.Luce.Esti bine?
Dar eu tot nu puteam scoate un sunet.