Al 2-lea sezon . Infruntarea. Capitolul 1

-Ce?Ce sunt?

Glasul  imi trada neantul material,groaza,pe care o simteam in acel moment,strabatandu-mi tot corpul,coltisor cu coltisor.Simteam cum groaza aprinde focul  perin tot corpul meu.Si pentru moment am simtit cum toate puterile ma lasa si cum imi voi gasi un loc,jos.Pe pamantul rece.Voi cadea.Dar nu aveam timp de asta.

Cine eram eu?Cine sunt?Ce sunt ?

-Te rog ! Vino !

Vocea ii suna normal.Parca nimic nu s-ar intampla-ma refer la faptul ca amandoi sunt plini de sange-.Dar ochii ii tradau bunatatea lui Justin,intiparita pentru moment in glasul cunoscut al lui Justin.Furia a pus stapanire pe el.Nu se gandea la viitoarele consecinte.Probabil credea ca am abuzat destul de bunatatea lui/lor.Dar se inselau.Aveam nevoie de explicatii.

-Nu ma mis de aici pana ce nu-mi spuneti si mie ce se petrece !Ce sunteti voi?

Eram dezamagita ca n-aveau incredere in mine..dar se citea in ochii lor dezamagirea imaturitatii mele.Oare ei au mai avut incredere in cineva pana acum?Nu stiu.

-Bun..a inceput Chryss sa vorbeasca cu remuscari..noi nu suntem oameni,ok?Avem neoie de tine !

-Dar..atunci..ce sunteti ?

Tremuram toata.Nu mai gandeam logic.Am avut incredere in niste fiinte care defapt..nu sunt..oameni?!Stiu,sufletul n-are cum sa tremure,dar simteam.Simteam cum totul in mine.Tremura.

-Nu conteaza ce suntem,printeso!Misca-ti fundul regal si haide !

AM fost surprinsa de asprimea vorbelor lui Chryss.Niciodata nu vorbea asa.Intotdeauna era fata cea buna.Perfecta.Ce se intampla cu ea?

Trebuia sa fug de ei.Stiam ca nu ma vor duce intr-un castel de 10 etaje ca sa locuiesc acolo.Trebuia sa fug.Si sa scap.

Dar daca ma prindeau ?! Daca nu mai scapam?! Daca..

AM inceput sa gandesc,ocolindu-mi gandurile pesimiste pe care le aveam in cap.Am fugit.Fara sa ma intorc in spate.imi era prea frica de ce as putea sa vad.

-Opreste-te !

AM continuat.NIci gand sa fiu toanta si sa ma opresc.

Dar obosisem.Unde sunt?Cat alergasem?Unde sunt ei?Ma vor gasi?

O mana a iesit din intuneric prinzandu-ma de fata.AM incercat sa tip.Dar n-am putut.Caldura mainii pe fata mea  ma facea sa ma simt in siguranta.Chiar atunci i-am vazut pe cei 2 trecand de mine.SI continuand sa mearga pe hol.Am inghetat.

-Ssst !

Excursie !!!

Cum deja stim si ne bucuram enorm ! A VENIT VARAAA !
Si voi lua o pauza de la 'jurnal de vise' ..pana cand ma voi intoarce din excursie.
Vacanta placuta.

Bucuroasa de Intalnire.Trista de Despartire.Sa ne Revedem cu bine !

Capitolul 7 (ultimul capitol din primul sezon)

-Ci-cine esti ?vocea imi suna calm si nu-mi tremura.
Neavand timp acea persoana necunoscuta nici sa raspunda s-a evaporat fiindca usa camerei in care eram obligata sa raman se deschise.Inca ma holbam l locul in care era acea necunoscuta ,care radia de frumustete si bunatate sufleteasca.
m-am ascuns inchizand usa pentru ca credeam ca voi fi de folos.Dar imi faceam mie rau.Cand i-am revazut..am simtit cum toate necazuurile  s-au sfarsit si-au disparut in abisul intunecat,nefericit,dominat de singuratate,unde le era locul de la bun inceput.Nu in camera mea de spital.
Erau acolo.Amandoi.
Dar dupa ce m-am uitat mai bine la prietenii mei ..le-am citit frica care isi constriua cuibul in ochii lor superbi.Aveau ochi strain de atunci cand i-am vazut inaintea accidentului.Acum ochii erau dominati de frica si teroare.
Chryss avea patat de sange tricoul ei verde cu textul "I don't know you!"..dar nu imi era adresat mie,cred..pantalonii sfasiati,rupti de gheare intr-un mod violent.Privirea mi-a trecut de la noua Chryss la Justin si ma rugam sa nu arate asa de rau.Dar ma inselasem.Rau.
Arata oribil.Avea in mana dreapta o sageata improscata cu sange.Iar bratul stang era plin cu sange care iesea dintr-o taietura urata.Dar sangele de pe sageata nu era a lui Chryss,pentru ca mirosea ciudat (sangele).
Dar sa-mi raspund la intrabare "de unde stiu eu cum miroase sangele de om si cum mirose sangele de monstru hidos care mi-a ranit prietenii?" nu aveam timp.
-Chryss..Justin..
Acum privirea lor era si mai indurerata dupa ce le rostisem numele.Oare ce se intampla ?
Justin a venit langa mine si mi-a intins o batista-fara sange-..nici macar nu mi-am dat seama ca plangeam..
Gandurile mi-au fost smulse de glasul sever al prietenei pe care,parca,nu am cunoscut-o..nu o cunos si nici n-o s-o cunosc vreodata.
-Nu avem timp!Trebuie sa o scoatem rapid de aici.Pana mai avem timp!Ea e Aleasa si singura noastra sansa !
-Ce?

Va-va-va-vacanta :> !

M-am intors
zarind un arbore urias :
muntii verii !


Stiu ca v-am facut sa asteptati urmatorul capitol. Rabdare 
Răbdarea înseamnă suferinţă de sine.
Ce greu este sa gasesti cuvintele potrivite pentru fiecare capitol si apoi sa le legi pentru ca propozitiile sa aiba sens.
Asa ca vreau sa ma revansez.Si voi posta si capitolul 8 in aceeasi zi cu capitolul 7. ^^


nota:
-daca aveti idei pentru un capitol urmator nu ezitati sa postati intr-un comentariu ideile voastre.
.Va iubeesc ;x:*:*.paaMultumesc 

Capitolul 6

Au trecut cateva zile.Zilele se micsoreaza,iar noptile devin mai lungi.Inca sunt inchisa intre cei 4 pereti ai camerei,unde miroase a sosete deshidratate.Sunt aici,caci acolo unde as vrea sa fiu..nu sunt!
Prietenii mei nu ma mai viziteaza,Foarte rar se intimpla sa o faca.Probabil ca nu vor sa ma vada,sau poate ca le este rusine ca au utiat de mine, si cata nevoie am eu de ei .
Am ramas singura.Stau,si ma gandesc ca acum singuratatea face parte din sufletul meu.Da,omul se naste singur,si moare singur.Cred ca sunt aproape de sfarsit.Cum spune bunica mea ,Sakata ( se trage din tribul Ansamensiilor)  " Daca ai timp sa-ti infrumusetezi sfarsitul,mai bine duci o viata minunata pana la final."
Ma gandesc la ce a fost si nu inteleg.Ma gandesc la cum sunt si nu pricep cum..sunt o epava in mijlocul oceanului asteptandu-mi cu disperare sfarsitul.
Azi e o zi putin mai urata ca ieri..
-Nu mai plange!
-Ce ? .. CIne e acolo ?
M-am uitat in jurul camerei ,dar nimic.-Unii nu ar crede in singuratate,dar eu cred..si in plus ,e aici,chiar langa mine.-Doar eu si singuratatea nesfarsita ,care si-a gasit locul perfect unde sa se adaposteasca de fericire.Pentru ca viata mea e lipsita de bucurie,cel putin asa este in ultimul timp,de la accident.Oare prietenii mei isi mai amintesc de asta ? De acel accident ? Sau au uitat de el,la fel cum  au uitat de mine ?
Nu stiu de cine imi este mai dor,de prietena mea ,caruia i-as fi incredintat viata in ale ei palme,sau  de baiatul ,de care am crezut odata ca il placeam.Ca ne-am fi potrivit.Dar au ramas doar vise.Care s-au spulberat de mult.Oare chiar au existat aceste persoane,aceste vise..sau e doar rodul imaginatiei mele cauzate de singuratate ?
Sunt sortita acestui cuvant oribil.Cum altii sunt sortiti la o viata faimoasa,la fericire,bani..eu sunt sortita singuratatii,tristetii si lacrimilor scurse de mine.AM parasit aceasta lume demult timp.Poate ca de aceea nimeni nu-si mai aminteste de mine.Sau probabil ca nici macar nu m-am nascut,astfel accidentul din acea noapte nu s-a intamplat.Sunt o fantoma ,printre muritorii fara suflet.Sunt o proectie nefericita a fetei care am fost inaite de toate.Ce mi-as dori sa ma intorc in timp si ,sa nu-l fi cunoscut niciodata pe Justin.Defapt nu mi-as dori.Vreau sa am macar un lucru care sa-mi aminteasca de faptul ca am fost si eu om.
-Nu-ti mai plange necazurile.Prietenii tai nu te-au uitat.Inca te iubesc.
-Atunci de ce se comporta cu mine de parca nu as fi existat niciodata.De ce nu ma viziteaza ? De ce trec prin viata straduindu-se sa ma uite?
Mi-am ridicat privirea si am vazut.Era o femeie frumoasa,sublima,grandioasa.Era perfecta.
-Ci-cine esti tu ?

:">

Ati observat ca nu am mai scris pe blog :">.Da..am fost foarte ocupata cu scoala :-@ si cu tezele.Dar nu am uitat de "jurnal de vise" si de al 6-lea capitol pe care o sa-l postez(inca este in lucru)
Sper sa va placa noile aventuri ale personajului Luce si Justin :)
pa :*:* si sa ne revedem cu bine :*:*

Capitolul 5

-L,Luce ?!S’a trezit,baieti s’a trezit..*lacrimile au inceput sa’i cada pe fata ,ca o cascada,ce maiestuos ii alunecau pe fata perfect ovala.Acum chiar vad cat ma iubeste Chryss,cred ca ea este cauza pentru care eu am ramas in viata,ea e elixirul vital,izvorul sanatatii,al puterii şi al energiei  pentru mine.Acum imi doresc să nu o văd cum sufera.*Luce,te simti bine?

Acum mă simteam umilita.Toti se uitau la mine ..ce am facut iar?

-De ce spui asta ?

Toti se uitau ciudat la mine,se uitau speritati.Cred ca eu aveam o problema.Prieteni,spuneti ceva.Iar tacerea aia.NU!

-E atat de frumos.*un baiat necunoscut se uita la mine cu ochii mari,verzi.Nu’l mai vazusem pana acum.M’am uitat prin incapere si am vazut 4 persoane pe care nu le cunosteam.Se holbau la mine,parca as fi fost o ciudatenie.”Eu nu cred ca sunt ciudata,am trecut peste linia ciudateniei si prin asta sochez,eu vin mereu cu ceva nou,socant.”Imi venea sa plang.Sa urlu,nu mai steam ce sa fac.Toti se uitau la mine parca as fi fost un monstru.Dar dintre toti doar eu sunt cea ranita.Emult mai bines a fiu eu,decat sa fie ei raniti.*

-Luce te simti bine?

Bun,dintre toti cei pe care ii vad in aceasta camera.Am descoperit ca tot raul uman vine din incapacitatea omului de a sta nemiscat intr’o camera.Dar eu stau,stau gandindu’ma daca o sa mai ies de aici.Imi dau seama ca toti asteapta raspunul meu.N’am raspuns niciodata celor care mi’au facut rau,considerand ca e o pierdere de vreme.Dar ei nu mi’au facut rau.Dar nu stiu ce sa le spun.Lacrimile au inceput sa curga. Lacrima este distilarea sufletului. Este cea mai profundă emoţie a inimii umane exprimată în soluţie chimică. Este un extract concentrat, este produsul final al căderilor şi al suferinţelor. Lacrimile adevarate nu sunt un camuflaj, ci sunt tabloul sufletului desenat pe pânza emoţiilor. Ele sunt portretul celor mai adânci aspiraţii umane.

-Imi pare rau!Imi pare foarte rau.

Lacrimile au inceput sa curga din ce in ce mai tare.Cu toate ca stiam ca nu’mi face bine,nu am putut sa ma opresc,stiind ca prietenii mei sufera.Sufera in tacere,sufera cu dintii stransi,sufera oftand si vaitandu’se,sufera fara sa vrea,sufera cu intentie ori cu nepasare,sufera urland si tipand,sufera cu oroare,sufera cu adevarat.

-Nu e vina ta.A fost un accident.Suntem langa tine..

Mi’am intors privirea si l’am vazut.Parca il pierdusem din nou.Ma durea sa’i vad ochii lui albastrii printer lacrimi,ca si un ocean bolnav.El imi mangaia parul,si imi spunea sa ma relaxes.la fiecare cuvant rostit de el,parca corpul meu plutea printre nori.,atat de relaxat.Linistea a fost intrerupta de domnul doctor.Sper doar san u fie ceva grav.Am avut parte de mult prea multa suferinta pentru o singura zi.E de’ajuns.

Capitolul 4

-Trebuie dusa la spital.
"Era o voce de baiat.O persoana neidentificata a spus aceste cuvinte.Cum adica spital??Nu'mi place acolo..NU!NU!NU!Nu vreau acolo.Miroase mereu a sosetedeshidratate.Haide Chrys,tu esti cea care imi citeste   intotdeauna gandurile..acum,exact in momentul asta n'ai de gand sa faci nimic."
-Trebuie sa ne grabim,sangereaza.
"Sangerez?!?! Sigur n'am auzit bine..auzul imi joaca feste.Ma doare capul!"Din nou am simtit atingerea lui Justin pe corpul meu.De data aste avea mai mare grija.M-au urcat intr'o masina.Stateam in bratele lui.Am simtit o lacrima pe obrazul meu.Oare eram eu cea care plangeam?Imi parea rau caci din  cauza mea se intamplase totul?Sau lacrima era de la el ?Probabil era ingrijorat .Nu eram sigura.Ce se va intampla cu mine?Ma voi trezi vreodata din somnul asta oribil?Oare ma auzeau ce gandeam?AM ajuns la cel apropiat spital ,oare era curat sau doctorii aveau licenta?M'au asezat intr'un pat si mi'au pulsul.Oare normal?Era in regula?Nimeni nu a scos un sunet!Iar linistea insuportabila.
Grozav!S'a asezat o musca pe nasul meu,poate ma musca si pe mine.Si maine voi fi o musca mare si urata si nu voi mai cauza nimanui probleme sau poate voi avea sansa ca maine sa nu ma mai trezesc ,asa toata lumea ar putea sa se distreze (fara mine) si sa fie fericit in lumea lor mica.
-E lovita la cap.Nu stim inca ce sanse are la viata.S'ar putea sa'i fie rupt gatul.Daca vom afla ceva,va vom anunta.
"Sanse.viata.gat????"
-Multumim.*spuse Chrys cu vocea tremuranda*
-E doar vina mea.*spuse justin cu privirea in pamant,uitandu'se la lacrimile care cadeau pe jos*
Stai.De unde am stiut unde se uita Justin?
O doamne!M'am trezit!Trezirea a fost ciudata.Ma asteptam sa ma doara tot trupul,mai ales capul,dar in loc de durere am simtit..ei,bine..ma simteam bine.Imi simteam mainile incredibil de usoare,ma furnicau si aveam o senzatie de calcura,de parca as fi lunecat usor intr'o cada cu apa fierbinte si cu spuma pe o noapte geroasa.Am vazut o lumina,care,in mod miraculos,nu mi'a provocat dureri de ochi.M'am uitat in jos,la corpul meu.Era tare linistit.Ma taiasem la frunte si sangeram rau.Doamne,unde gasesti medici buni in zilele astea?Cred ca am pierdut mul sange .Sangele imi picura ritmic  intr'o adancitura din terenul stancos,formand un sirag de lacrimi rosii care se scurgeau.
Aveam o chestie pe fata pentru a putea respira.Sunt prea extenuata ca sa ma gandesc la denumirea ei..
Chrys plangea foarte tare,pe un fotoliu rosu,vezi,murdar.Iecc ,cum  putea sa stea pe un asemenea lucru?Ochii ii erau rosii ,ca si sangele.Iar..iar parul ei i se lipea de fata din cauza lacrimilor amare.Cand am vazut'o parca un ciocan m'ar fi lovit in toate locurile posibile ale corpului meu.Durerea a fost insuportabila.Am refuzat sa ma uit la ceilalti pentru ca imi era frica de cum plangeau,sau de cum sufereau.Si toate din vina mea.
-Imi pare rau,am reusit sa spun prin suspinele mele.

Capitolul 3

Eram surprinsa de aparitia lui dupa atata timp,incat am cazut de pe banca lovindu'ma la cap..nu stiu ce s-a intamplat,dar am simtit cum cineva ma luase in brate  asezandu'ma cu grija pe o banca.Credeam ca'mi daduse o palma caci ma trezisem speriata.
-Ai patit ceva ?
-Nu..nu e nimic.
Deci nu el ma lovise.Atunci de ce m'am speriat ?
-De cand n-am intalnit te lovesti de mine sau de alte lucruri,spuse el razand,ce se intampla?
-Nu stiu,am spus eu putin rusinata.
-Luce,vrei sa vii cu noi la o petrecere,ma rog este ca un fel de bal.Pot sa o aduci si pe Chrys.
-Da,sigur.Stai de unde stii cum o cheama ?
-Ea a fost prietena mea,dar s'a despartit de mine,fiindca..nu,nu conteaza..*ezita sa'mi spune de ce.dar vroiam sa aflu de ce.*
-Bine,deci unde ?
-O sa vezi.Vin dupa voi la ora 10 ,sa fiti gata.
Il priveam cum se indeparta spre apus,lumina ii facea parul blond sa straluceasca la fel ca si razele.Era minunat.Revenind la realitate,am alergat spre Chrys,i'am spus totul si am mers la mine acasa sa ne pregatim.
Eram imbracata intr'o rochie de bal din sifon de matase neagra,stransa pe corp pana intalie,care apoi se umfla in mai multe volane.Mi'am luat niste manusi din dantela neagra,care imi lasau degetele libere.Dintii mei micuti mi se vedeau printre buzele deschise intr'un zambet lipsit de griji.Da,eram fericita.Aveam pielea alba,mult mai alba decat a lui Chrys sau a lui Justin.Ochii albastrii,afundati in orbite, imi erau marginite de gene dese.Si o coamna de par des,negru,imi cadea in valuri pana in talie.
-Esti frumoasa.
Chrys era imbracata intr'o rochie albastra pana in pamant.Nu a purtat rochia aceea niciodata,desi o avea demult.Era foarte frumoasa.Era simpla,fara diferite forme ,era perfecta.Parul ei blond si l-a prins in coc,ca de obicei.Cateodata sunt invidioasa pe parul ei ondulat,dar apoi imi amintesc de ochii mei albastrii,neobisnuiti,ca marea,plini de lacrimi,limbajul mut al durerii.Era 9:30 pm.Stateam pe pat uitandu'ma afara.Era intuneric,ma uitam la intunericul prfund,absolut,la acel intuneric perfect.Chrys era langa mine,uitandu'se ingrijorata la mine.
-Ce ciudat e orasul asta.
-DarkFalls? ( dark fall ar fi tradus cascada intunecata)
-Da.E misterios.Exista un aer misterios in jurul orasului asta.
-Nu mi'a trecut niciodata prin minte asta.
Momentul de tacere a durat mult.Dar eu eram sigura de inca un lucru : vroiam sa aflu ce e cu orasul asta.
-Ai fost cu Justin?
Chrys exita sa raspunda la intrebare.Fata ei era acum foarte alba,reprezentand groaza.De ce se teama sa vorbeasca despre el ? De ce se teamea sa vorbeasca despre el cu mine ?Dar mai bine nu insist,caci acum ii pot observa lacrimile din ochii ei caprui.Ce se intampla cu adevarat ?Era ceva ce  nu'mi spunea.
-Imi pare rau.
-Lasa..
I'am sters lacrimile si am imbratisat'o cerandu'mi din nou iertare.Mi'am dat seama ca nu mai trebuia sa adaug nimic.
Justin venise dupa noi.Era foarte tacut.Tacerea,toate amintirile fara Justin imi cutreierara mintea,fara un loc stabil.Ma durea capul,rau.Inca e tacere,e ca o bomba cu efect intarziat:n'o aude nimeni,dar ne afecteaza pe toti.
-Luce..ce s'a intamplat?
-Adica?
-Ai tipat.
"Am tipat??"Nu'mi amintesc sa fi facut asta.Probabil ca vroiam sa alung singuratatea amintirilor mele.
-Unde mergem?Mai suntem in DarkFalls?
A da,uitasem sa va spun.Justin era imbracat intr'un elegant costum negruBarbia ridicata si pometii bine definiti ii faceau tinuta la patru ace sa arate si mai rafinata.
-Intr'un loc.
-Mai exact?
-Vei vedea.
Eram nerabdatoare sa aflu unde mergem,dar si putin speriata.Viata este un muzeu cu oameni de ceara care fug speriati de umbre,topindu'se.
Era seara,nu'mi dadeam seama cum de Justin nu adormise inca.Probabil ca era foarte obosit.
-Justin!Atentiee !!*striga Chrys ca o nebuna*
-Ce?
Justin tocmai iesise de pe acea strada avitand astfel accidentul,dar am intrat intr'un copac.
"unde ma aflu?Totul in jurul meu poarta amprenta sterilitatii,crimei si singuratatii.Poti numi acest loc oricum,dar acasa in niciun caz.Ma aflu intr'un desert.Oare sunt in mintea mea ?Candva poate acest loc a fost un paradis,insa nu acum.Copacii din jurul meu sunt uriasi insa din ei au ramas doar trunchiurile lipsite de vegetatie si uscate.Pamantul de pe jos este denivelat si dur ca piatra.cerul e intunecat si are o nuanta de rosu care trimite in tine o senzatie de groaza.Aerul este greu de respirat.Stai putin..respir?Am nevoie sa respir?Privesc din nou in jur.Pustietate totaloa.Doar suieratull vantului.Incerc sa merg prin acest desert,insa nu mi se pare ca as ajunge undeva.Merg in continuare,insa senzatia de nicaieri continua sa persiste.Copacii au disparut!Au ramas in urma mea."Am din nou senzatia ca ma ia cineva in brate,Probabil ca eram lovita,inconstienta.Nu puteam scoate un sunet sau sa deschid ochii..
-Luce.Luce.Esti bine?
Dar eu tot nu puteam scoate un sunet.

Capitolul 2

Zilele treceau si'mi era dor de el.Ma simteam ciudat,pofta de mancare disparuse,uneori mai aveam furnicaturi prin stomac.Nu prea imi placea!Pentru prima dat nu stiam ce sa fac.
Dar imi amintisem ca in acea zi a accidentului din mall,cand am cazut peste el,tinea albumul si un trandafil,pe care mi le oferise cu un zambet pe buze.
Acum era toamna.Urmaream in fiecare zi petalele ofilindu'se-ca inima mea-rand pe rand,intr-un dans pe care as fi vrut sa'l invat si eu.Ma durea sa le vad cum neputincioase,cad si mor ca si mine acum,doar ca moartea lor e mai usoara decat a mea,ele cad si cand ating pamantul se sting mandrea in toiul unei nopti tarzii de toamna.Dar,la mine e altfel,eu ma sting in dureri..dureri crunte,de nesuportat.Durerea e un lucru foarte ciudat,suntem atat de neputinciosi in  fata ei.E ca o fereastra care se deschide atunci cand vrea ea.Camera se raceste si nu putem decat sa tremuram.Dar de fiecare data se deschide mai putin,pana cand,intr'o zi,ne intrebam ce s'a ales de ea.
Gandurile mele;intotdeauna mai intunecoase,mai goale,mai simple;mi-au fost intrerupte de zgomotul prietenei mele ,Chrys..Nu prea am stiut ce a spus,pentru ca imediat ce o lacrima,cea mai ucigatoare otrava,a inceput sa curga,devenind siroaie de lacrimi.Chrys a venit si mi le-a sters,imbratisandu'ma,atingandu'mi sufletul,linistidu'ma.
-Totul va fi bine!
Dar nu eram sigura de vorbele ei.A nu fi sigur e,cred,unul din lucrurile pe care eu il intalnesc mereu in mintea mea,mereu.
Chrys m-a ridicat si a spus ceva ,nu am inteles,dar cred ca trebuia sa ies din casa si sa'l uit,sa'mi continui viata,trecusera 5 luni deja.Azi este 5 august,joi..Odata pentru totdeauna trebuia sa ingrop trecutul,sa ingrop acea amintire.Luasem ceva pe mine,nu stiu ce..dar m-am grabit.Am luat si trandafirul cu o singura petala ramasa.
Era o durere cumplita la contactul meu cu soarele,dar deja eram obisnuita.Traiam doar in durere.Acum eu si soarele eram 2 straini,2 necunoscuti.Parca soarele cand l-am cunoscut atunci cand aveam zambetul pe buze,era plecat..mort..lasand pe altcineva in locul lui,m-a lasat singura,m-a abandonat,la fel ca Justin..cu ii voi mai povesti toate durerile ,regretele..cui?
Ajunsesem in parc,cum am ajuns.Nu stiu.Eram in fata acelei banci.Ea ma intelegea ->si ea l-a pierdut.Porbabil ca si ea suferea,in tacere.Am asezat trandafirul pe acel loc,acum pustiu.Chrys m-a lasat singura,in tacere,stia mereu ce vroiam sa zic.Am inceput sa plang,lacrimile se transformau in cascade.Noroc ca'mi adusesem chiatara cu mine.AM invatat de la 5 ani sa cant.Dar Chrys nu stia,ea canta mai mult cu vocea.Ea ma linistea cand sufeream.
Am inceput sa o cant.
"I'm so tired of being here
Suppressed by all my childish fears
And if you have to leave
I wish that you would just leave
'Cause your presence still lingers here
And it won't leave me alone"

-Deci stii canta si tu la chiatara ?

Jurnal de vise.Capitolul 1

A inceput intr-o zi de primavara,5 aprilie mai exact..razele se odihneau pe fata mea,alba..-niciodata nu ma bronzam.-Eram in parc cu prietena mea,Chrys,si ne dadeam pe leagane.Radeam atat de tare amandoua,credeam ca se aude in tot parcul.Dar ce conta ?Eram fericite.
Un baiat cu o chitara statea pe banca de alaturi si se uita pe furis la noi.Cred ca il enervam.S-a ridicat si a plecat,nu ne-a mai privit cand practic si-a luat ramas buna.Parca vroia sa-si ascunda lacrimile.Dar nu puteam fi sigura pentru ca a plecat fosrte repede.ma simteam prost,vinovata..probabil ca l-am suparat.N-as fi facut asta daca stiam ca va pleca.Apoi am vazut ca s-a intors,pe aceeasi banca pe care statea mai devreme.Mi-a zambit.Era sa cad din leagan.Prietena mea zambi si incerca sa se stapaneasca sa nu rada:
-Ai dat lovitura!
Ne-am gandit sa mergem la mall.Ne-am dus direct la magazinul de muzica "Life without music".Avea mereu cantecele care imi trebuiau mie.Noul meu album al trupei mele aparuse.Era pe cel de-al doilea raft.Eram incantata.Am inceput sa alerg..si..din nefericire,m-am impiedicat de o cutie si..am cazut peste un baiat care avea o chiatra in spate.Fac cele mai penibile lucruri.M-a ridicat si m-a tinut in bratele lui.
-O doamne,o doamne..iarta-ma!M-am impiedicat de cutie..si..si..
Am ridicat privirea si l-am vazut ,pe acel biat din parc.Dar cum era posibil..noi am fost ultimele care au intrat,si era imposibil sa ajunga inaintea noastra.Cand plecasem eram sigura ca nici n-a bagat de seama ca vrem sa plecam.
-Calmeaza-te!Nu s-a intamplat nimic...m-a sarutat dupa care a zambit.Mereu vorbesti asa de mult ? Ma rog..
-Nu stiu..dar cred ca m-am agitat prea mult..
-da.uite l-am luat pentru tine.
-A..d-de unde ai stiut ?
-Acum te si balbai ?spuse Chrys
Baiatul necunoscut se uita la prietena mea,care se prefacea ca nu vede..
-Bagacioaso.
-Ai spus ceva ?
-Nu,mersi pentru album.
-Apropo,numele meu este ..Justin.
-Al meu este Luce..
-De la Lucinda?
-Da..de unde ai stiut ?
A plecat.Mi-au ramas cateva semne de intrebare in cap,dar eram ocupata sa ma gandesc in ce mod o pot omori pe Chrys..
-Haide,nu te mai plange atata.Ai vazut cat e de dragut ..Bine,hai acasa.Trebuie sa te odihnesti
-Nu-mi spui tu ce sa fac..
-Taci si mergi..aporpo..